Cabinetele de siguranță biologică sunt una dintre măsurile de siguranță primare în orice mediu de laborator care se ocupă de microbi și agenți de infecții. Aceste carcase sigure și ventilate asigură că, atunci când se manipulează contaminanți potențial periculoși, lucrătorii din laborator sunt ținuți în siguranță și izolați de fum și răspândirea particulelor periculoase.

Pentru a menține nivelurile necesare de protecție, dulapurile de siguranță biologică trebuie testate și certificate în mod regulat și sunt supuse standardului NSF/ANSI 49. Cât de des ar trebui să fie certificate cabinetele de siguranță biologică? În condiții normale, cel puțin o dată la 12 luni. Acest lucru ar trebui să țină cont de cantitatea de bază de „uzură” și manipulare care are loc pe parcursul unui an de utilizare a dulapului. Pentru anumite scenarii, este necesară testarea semestrială (de două ori pe an).

Există, totuși, câteva alte circumstanțe în care dulapurile ar trebui testate. Când ar trebui să fie certificate cabinetele de siguranță biologică între timp? În general, acestea ar trebui testate după orice eveniment care are potențialul de a afecta starea sau performanța echipamentului: întreținere majoră, accidente, înlocuirea filtrelor HEPA, relocarea echipamentelor sau a instalației și după perioade de oprire prelungită, de exemplu.

O ceață fină de picături de iodură de potasiu, produsă de un disc care se învârte, este utilizată ca aerosol de provocare pentru a măsura reținerea unui dulap de biosecuritate. Colectorii depun orice particule de iodură de potasiu care se află în aerul prelevat pe membranele filtrului. La sfârșitul perioadei de prelevare, membranele de filtrare sunt plasate într-o soluție de clorură de paladiu, după care iodura de potasiu „se dezvoltă” pentru a forma puncte gri/maronii clar vizibile și ușor de identificat.

Conform EN 12469:2000 Apf (factor de protecție a carcasei) trebuie să fie mai mic de 100.000 pentru fiecare colector sau nu trebuie să existe mai mult de 62 de puncte maro pe membrana filtrului KI discus după dezvoltarea în clorură de paladiu.

Testarea și certificarea în cabinet de siguranță biologică implică mai multe teste, unele obligatorii și altele opționale, în funcție de scopurile testării și de standardele care trebuie îndeplinite.

Testele de certificare necesare cuprind de obicei:

1, Măsurătorile vitezei de intrare: Măsoară fluxul de aer de admisie la fața unității pentru a se asigura că materialele periculoase biologice nu scapă din dulap, unde ar reprezenta un risc pentru operator sau pentru mediul laboratorului și al instalației.

2, Măsurătorile vitezei de descărcare: asigură că fluxul de aer din interiorul zonei de lucru a dulapului funcționează conform prevederilor și nu contaminează încrucișat zona de lucru din dulap.

3, Testarea integrității filtrului HEPA: verifică integritatea filtrului HEPA detectând orice scurgeri, defecte sau scurgeri de bypass.

4, Testarea modelului de fum: Folosește un mediu vizibil pentru a observa și a verifica direcția și limitarea corespunzătoare a fluxului de aer.

5, Testarea instalării pe amplasament: Se asigură că unitățile sunt instalate corect în cadrul unității, în conformitate cu standardele NSF și OSHA.

6, Calibrarea alarmei: Confirmă că alarmele de flux de aer sunt setate corect pentru a indica orice condiții nesigure.

1, Numărarea particulelor neviabile - în scopul clasificării ISO a unui spațiu, în mod normal atunci când siguranța pacientului este o problemă

2, Testare cu lumină UV - pentru a oferi o ieșire µW/cm² a luminii pentru a calcula timpul adecvat de expunere pe baza contaminanților existenți. O cerință OSHA atunci când lumina UV este utilizată pentru decontaminare.

3, Testare de siguranță electrică - pentru a aborda posibilele probleme de siguranță electrică la unitățile care nu sunt listate UL

4, Testarea cu lumină fluorescentă, Testarea vibrațiilor sau Testarea sunetului - teste de confort și siguranță a lucrătorilor care pot demonstra dacă ar putea fi necesare protocoale de siguranță sau reparații suplimentare.